Istoric

În 1994, Colegiul Asistenţilor Medicali din România a avut iniţiativa elaborării unei legi a asistenţilor medicali din România, document inexistent până la acea ora în legislaţia româneasca. OAMR a întocmit şi prezentat Ministerului Sănătăţii proiectul unei asemenea legi, iar dupa 7 ani, aceasta a fost aprobată de ambele camere ale Parlamentului, ca Legea 461/2001. În acelaşi timp, titulatura organizaţiei a fost modificată din Colegiul Asistenţilor Medicali din România în Ordinul Asistenţilor Medicali din România. Legea nr.461 s-a intitulat „Legea privind exercitarea profesiei de asistent medical, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România”.

Începerea negocierilor privind aderarea României la Uniunea Europeană a impus însa alinierea legislaţiei românesti la cea europeană în toate domeniile de activitate, inclusiv în privinţa legislatiei care reglementează activitatea asistenţilor medicali şi a moaşelor din România.

Această cerinţă a determinat modificarea Legii 461/2001, după norme europene. Pentru ca acest deziderat să fie atins, pe parcursul anilor 2002-2003, reprezentanţii OAMR au participat la 5 sesiuni de lucru în cadrul Grupului Phare Ro, format din experţi europeni, reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii, Ministerului Educaţiei, etc. Grupul a avut în vedere alcătuirea curriculei pentru pregătirea asistenţilor generalişti şi a moaşelor, astfel încât nivelul de pregătire profesională a asistenţilor din România să corespundă cerinţelor din statele Uniunii Europene. De asemenea, a avut în vedere pregătirea procedurii de autorizare a asistenţilor generalişti şi a moaşelor. Cele două proiecte constituie punctul de plecare pentru alcătuirea procedurii privind recunoaşterea, în ţările Uniunii Europene, a diplomelor de studii şi a calificărilor profesionale pentru asistenţii generalişti şi moaşele din România.

Iniţial, grupul de lucru a intenţionat să aducă doar îmbunătăţiri Legii 461/2001, dar modificările necesare alinierii legislaţiei româneşti în domeniu cu cea europeană au fost atât de numeroase şi semnificative, încât au determinat practic elaborarea unei noi legi.

Proiectul de lege a fost elaborat în cadrul Grupului PHARE Ro a fost adoptat de Parlamentul României în 30 iunie 2004 ca Legea 307/2004, privind exercitarea profesiei de asistent medical şi moaşă, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.

Cea mai „vizibilă” modificare adusă Legii 461/2001 a pornit chiar de la titulatura organizaţiei profesionale reprezentative a asistenţilor medicali. Ordinul Asistenţilor Medicali din România a devenit Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România (OAMMR).

Una dintre cele mai importante reglementări prevăzute în Legea 307/2004 se referă la autonomia profesiei de asistent medical şi moaşă. Capitolul I, Art. 11, (3) stabileşte că „Asistenţii medicali şi moaşele care întrunesc condiţiile prevăzute la art.1 şi sunt stabiliţi în România îşi pot desfăşura activitatea şi ca titulari sau asociaţi ai cabinetelor de practică independentă de asistent medical şi respectiv moaşă”.

Prin Legea 307/2004 pregătirea continuă a asistenţilor medicali şi a moaşelor nu mai este o opţiune personală. Art. 45, lit. i), alin. 2 dă dreptul OAMMR de a acorda credite numai membrilor care urmează cursuri de pregătire şi alte forme de educaţie avizate de organizaţie. În alin. 2) se precizează, mai mult, că “asistenţii medicali şi moaşele sunt obligaţi să efectueze cursuri de pregătire şi alte forme de educaţie continuă creditate”. Alin. 3) precizează că OAMMR poate suspenda dreptul de liberă practică asistenţilor medicali şi moaşelor care nu realizează pe parcursul a 3 ani calendaristici numărul minim de de credite stabilite de organizaţie.

Astfel, OAMMR devine singura organizaţie profesională din România cu dreptul de a acorda credite pentru formele de pregătire continuă a asistenţilor medicali şi moaşelor (cursuri de perfecţionare, etc.) demarate de organizaţie sau de alte instituţii, care solicită acest lucru. Asistenţii medicali şi moaşele care urmează programe de educaţie neavizate de OAMMR nu pot solicita credite.

Pentru obţinerea acestor credite, OAMMR a iniţiat şi demarat de la sfârşitul anului 2003 Programul Naţional de Educaţie Medicală Continuă care reglementează manifestările ştiinţifice pentru care se acordă credite, precum şi modalitatea de creditare. Numărul minim de credite poate fi obţinut prin participarea la cursuri de educaţie medicală continuă, la manifestări ştiinţifice, prin abonamente sau apariţii în publicaţii de specialitate.

Astfel, ora de curs (de instruire, perfecţionare, competenţă, specializări, formare formatori) valoarează 0,5 credite. Un participant la cursuri va primi credite în funcţie de numărul de ore efective teoretice de educaţie medicală continuă. De exemplu, un asistent medical care ia parte la un curs cu 20 de ore de pregătire va acumula 10 credite.

Vor primi credite şi asistenţii medicali care urmează cursuri susţinute de organisme internaţionale, în funcţie de numărul de ore de EMC conferit de organizator.

Asistenţii medicali mai pot acumula credite şi din participarea la manifestări ştiinţifice. Acestea sunt creditate în funcţie de durata efectivă. Pentru cele organizate la nivel local şi regional se acordă câte 0,75 credite pentru fiecare oră. Pentru cele organizate la nivel naţional se acordă câte 1 credit/oră. Asistenţii medicali care prezintă şi lucrări, vor primi încă jumatate din numărul total de credite acordat manifestării ştiinţifice. De exemplu, un simpozion organizat la nivel naţional, cu durata de 40 ore, va primi 40 de credite. Participanţii care asistă la întreaga manifestare vor aduna 40 de credite, iar dacă prezintă şi lucrare, vor mai primi încă 20 de credite. Dacă asistentul este prezent doar la 10 ore, va primi 10 credite, etc.

Cursurile de perfecţionare şi manifestările ştiinţifice organizate de filialele OAMMR sunt creditate de Comisia de Educaţie Medicală Continuă a OAMMR, cu avizul Biroului Executiv al OAMMR.

Participanţii la cursuri de perfecţionare şi la manifestările ştiinţifice vor primi certificate/adeverinţe care vor menţiona numărul de credite obţinut de asistentul medical. Documentele sunt editate şi înseriate de Comisia Naţională de Educaţie Medicală Continuă a OAMMR.

Credite pot fi obţinute şi din abonamente la publicaţii medicale, apariţii în publicaţii de specialitate.

Legea 307/2004 susţine pregătirea asistenţilor medicali generalişti, a moaşelor şi a asistenţilor medicali de alte specialităţi prin învăţământ de scurtă şi lungă durată, dar menţine şi învăţământul postliceal sanitar cu durata de 3 ani (Art.19). Art. 20 precizează însă ca asistenţii medicali care se înscriu la colegii universitare, facultăţi de asistenţi medicali sau moaşe îşi pot echivala studiile efectuate în învăţământul postliceal.

Legea 307/2004 prevede drepturi şi obligaţii şi pentru organismul profesional reprezentativ al asistenţilor medicali şi moaşelor din România. Acesta are un rolul principal în asigurarea creşterii calităţii pregătirii profesionale a asistenţilor medicali şi a moaşelor. Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România „organizează forme de educaţie medicală continuă şi de ridicare a gradului de competenţă profesională a asistenţilor medicali şi a moaşelor”(Art.42, lit.c)).

Printre atribuţiile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România reglementate de 307/2004 se numără şi colaborarea cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea criteriilor şi standardelor de dotare a cabinetelor de practică independentă (Art.42, lit.n)) şi colaborarea cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei la stabilirea numărului anual de locuri în instituţiile de învăţământ acreditate pentru asistenţi medicali şi moaşe – numerus clausus (Art.42, sect.2, lit. a). Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România stabileste „în funcţie de gradul riscului profesional, valoarea riscului asigurat în cadrul asigurărilor de răspundere civilă pentru asistenţii medicali şi moaşe” (Art.42, sect.1, lit.p)) şi organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică, deontologie şi a cazurilor de malpraxis, în calitate de organ de jurisdicţie profesională (Art.42, lit.g)).

După apariţia Legii 307/2004, OAMMR a modificat Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi moaşei (elaborat de OAMR în 2001 pentru prima dată în istoria acestei profesii), Statutul organizaţiei şi Regulamentul de organizare şi funcţionare.

Codul OAMMR face precizări referitoare la comportamentul etic şi deontologic al moaşei, precizări referitoare la exercitarea profesiei în anumite specialităţi, ca de exemplu pentru psihiatrie şi tehnică dentară menţionează care sunt situaţiile în care un membru OAMMR poate fi scos din culpă deşi a încălcat prevederile Codului. De asemenea, aduce detalii clare ale modului în care se demarează şi se derulează anchetele în cazul reclamaţiilor de culpă medicală, impune reguli stricte referitoare la obligaţiile morale şi atitudinea membrilor OAMMR faţă de organizaţie şi faţă de proprii colegi.

Un capitol important este destinat şi regulilor etice şi deontologice pe care trebuie să le respecte asistenţii medicali şi moaşele care vor lucra independent.

De asemenea, avertizează asupra necesităţii ca asistentul medical să îşi păstreze independenţa deciziilor profesionale faţă de autoritatea de stat, interese de alt gen, în beneficiul pacientului.

Statutul OAMMR face precizări începând de la drepturile şi obligaţiile asistenţilor medicali şi a moaşelor şi până la posibilităţile de schimbare din funcţie a liderilor aleşi.

OAMMR devine organizaţie „de interes public” şi beneficiază de „autonomie instituţională”. Organizaţia are rolul nu doar de supraveghere a exercitării profesiei ci şi de control în cazul membrilor cu drept de liberă practică, asistenţi medicali şi moaşe. Statutul OAMMR prevede în mod explicit atribuţiile preşedinţilor, vicepreşedinţilor, secretarilor de filiale şi ale celor aleşi la nivel naţional.

Biroul Executiv al OAMMR are atribuţii de la organizarea educaţiei medicale continue şi până la desemnarea reprezentanţilor organizaţiei în Consiliile de Administraţie ale Caselor de Asigurări, spitalelor, etc.

Documentul stabileşte şi termenul de 30 de zile ca perioadă maximă în care Biroul Executiv şi Birourile Consiliilor au obligaţia să răspundă petiţiilor şi cererilor membrilor organizaţiei.

Statutul prevede că membrii care au o activitate deosebită în organizaţie sau profesională pot primi diverse distincţii, pornind de la titluri onorifice şi până la premii şi recompense. Au dreptul de a participa la programe de perfecţionare şi pregătire şi de a participa la acţiunile organizate. Asistenţii medicali şi moaşele vor primi certificate care să ateste calitatea de membru OAMMR.

În privinţa obligaţiilor ce revin membrilor OAMMR, documentul insistă în mod special asupra comportamentului pro-organizaţie al asistenţilor medicali şi al moaşelor. Acestora li se cere să apere interesele şi reputaţia profesiei şi a OAMMR şi să se abţină de la fapte menite a aduce prejudicii organizaţiei

Alte activităţi iniţiate sau în care a fost implicată organizaţia profesională a asistenţilor medicali şi moaşelor din România:

În 2001, Ordinul Asistenţilor Medicali din România a întocmit şi propus Ministerului Sănătăţii proiectul pentru înfiinţarea Registrului Unic Naţional al asistenţilor medicali. Iniţiativa Ordinului Asistenţilor Medicali din România a avut drept scop alcătuirea unei baze de date a tuturor asistenţilor medicali posesori ai autorizatiei de liberă practică, după modelul existent în statele occidentale.

Prin Ordinul 180/2003 emis de Ministerul Sănătăţii, Ordinul Asistenţilor Medicali din România este implicat direct în eliberarea autorizaţiei de practică şi libera practică medicală pentru personalul medical.

Din 2003, Ordinul Asistenţilor Medicali colaborează cu Ministerul Sănătăţii la alcătuirea tematicii şi a bibliografiei şi la elaborarea subiectelor în cazul examenelor pentru obţinerea gradelor profesionale. Ordinul Asistenţilor Medicali din România a militat şi a reuşit să impună modificarea acestor documente, în condiţiile în care nu fuseseră actualizate în ultimii 20 de ani.

Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are reprezentanţi în grupul coordonat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Ministerul Sănătăţii pentru implementarea Declaraţiei de la Munchen şi participă la implementarea proiectului la nivel naţional, elaborat după ce România a devenit parte semnatară a documentului.

Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este reprezentat, conform proiectului Legii Spitalelor în consiliile de administraţie ale unităţilor sanitare de pe teritoriul ţării.

Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moselor din România are dreptul, conform Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi Ministerului Muncii şi Protectiei Sociale nr.3176/2002 şi 137/2002 să participe, prin membri desemnaţi, la examenele de absolvire a cursurilor de pregătire postliceală a asistenţilor medicali.

Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este desemnat să reprezinte această categorie profesională „în relaţiile cu organizaţii neguvernamentale şi cu sindicate, pe plan naţional şi internaţional”.

Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are, din 2001 propria publicatie, revista trimestriala Ars medica, revistă care, din 2005 este editată o dată la două luni.

Lasă un răspuns